Plimbare…

Birkenau

Se intampla ca sa fiu in primavara anului 1945 si sa ma plimb exact prin parcul de cadavre al lui Bacovia. Prima zi am suportat-o cu greu, dar a fost decent pentru sanitatea mea psihica. In schimb a doua zi, incepusem sa cred ca ma intalnesc cu multi cunoscuti. Fugisem repede pana la chioscul de la coltul parcului sa imi iau o cafea, si stand la coada, realizez ca inaintea mea si in urma mea se afla doua mari personalitati. Inaintea mea se afla Stalin, iar in urma mea un om imens cam de 2m inaltime, cu un picior lipsa si o creanga de nuc in mana dreapta pentru sprijin. Acest om era aproape mort, lesinat de foame si cu urme de munca pe palmele ce abia se mai lipeau de acel nuc cu titlu de toiag. Il intreb daca se simte bine si daca il pot ajuta cu ceva, iar acesta uitandu-se fulgerator in ochii lui Stalin, imi raspunde cu o ultima putere si apoi cade; raspunsul lui a fost : “Arbeit macht frei” – Munca (te) face liber. Reactia lui Stalin a fost una seaca, fara vreo expresie ingrijoratoare sau nu, sau vreun interes sau simpla curiozitate asupra sortii acelui om sau motivului acelui raspuns emblematic pentru o natie intreaga. Vazandu-l ca revine cu atentia la randul de la vanzatorul de cafea, ii atribui fara nici cea mai mica urma de vointa, principiul bacovian ce il eticheteaza drept un om inchis in propriul cavou fara nici o scapare. Umpic mai jos, la intrarea parcului un evreu prins in ghiarele vietii vindea ziare : ” Veniti si cumparati ziarul de astazi, 5 martie 1945! Germanii vor sa lanseze ofensiva impotriva Armatei Rosii in Ungaria! “. Stalin ramasese in aceiasi postura de munte asteptand terminarea randului de la vanzatorul de cafea, iar eu incepeam sa imi imaginez ca defapt parcul bacovian plin de cadavre este chiar real, iar eu nu mai fac diferenta dintre real si imaginatie. Randul se termina iar sovieticul isi primeste cafeaua lung asteptata :

(S)- Cat costa cafeaua?
(V)- Opt!
(S)- Opt ce?
(V)- Opt kopeici!
(S)- Dar de ce asa putin?
(V)- Fiindca mai e putin si se fac opt ani de cand lumea e in haos!
(S)- Cred doar intr-un singur lucru, in puterea vointei umane, iar dupa cum putini oameni stiu, moartea este solutia tuturor problemelor. Daca nu exista om, nu exista nici probleme.*
(V)- Atunci suntem clar cu totii cu sentinta de moarte. Ori vom muri cu totii, ori va fi o revolutie mondiala.
(S)- Nu poti face o revolutie cu manusi de catifea.*
(V)- De acord, dar deasemenea, cafeaua oricat de ieftina ar fi ea, tot trebuie rasplatita. Cine stie ce va fi peste alti opt ani?**
(S)- Poftim!

Apoi el s-a dus si asezat pe prima banca care i-a venit in cale in parcul plin de cadavre, si si-a aprins pipa, uitandu-se in gol cu o expresie mandra de parca inaintea sa erau legiuni de oameni ingenunchiati. Evreul ce vindea ziare inca tipa la intrarea in parc, iar dupa incidentul nefericit al mortii celui fara un picior, o multime s-a adunat privind ca la film cum trupul neinsufletit era luat de pe poteca marcata cu suflet torturat. Eu imi cumpar un ziar, si ma asez pe o banca alaturata cu cea pe care statea conducatorul georgian. Imi rasfoiesc ziarul dar nu reusesc sa inteleg nimic din ce citesc, deoarece gandul imi era fixat pe omul lipsit de orice tremur in fata mortii, ce statea asezat alaturi de mine. Totusi ma desprind de fixatie si apuc sa citesc despre Auchwitz I, Birkenau si Monowitz. 7500 de prizonieri au fost eliberati de Armata Rosie ce va continua ofensiva. Stalin isi terminase cafeaua si s-a ridicat de pe banca sorbind din pipa, cu intentia de a pleca. A plecat!

Arbeit Macht Frei

________________________________________________________________

* – Citate celebre ale lui Stalin.
** – Peste opt ani, pe 5 martie 1953, Stalin moare.
 
Advertisements
This entry was posted in Monolog and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Plimbare…

  1. Pingback: Plimbare… | Art is Funny | Bun De Citit

  2. maya-maria says:

    Stalin a plecat.A plecat sa-si ghiceasca in cafea. Destinul ii era desenat de maini invizibile.Neclar. Cert a fost ca în martie 45 o dama de rosu ii cade la asternut. Romania va descoperi deodata ca lumina vine de la rasarit, lumina aia ce-a orbit multa vreme o lume intreaga si de tarele careia nu am scapat nici acum.Ce nu a vazut el, cafeaua fiind erzat, a fost drumul care se infunda in glasnost.Norocul nostru.

  3. maya-maria says:

    Eu iti multumesc ca-mi dai de citit, de gandit si de comentat!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s