Nu pot…

Nu pot

  • Monolog :

“Oare va crede ca ma grabesc ca de obicei? Se va enerva si ma va respinge? Nu stiu ce sa fac! De atata timp incerc sa imi fac curaj si nu reusesc niciodata sa o duc la capat… Trebuie sa iau o hotarare si sa ma tin de ea orice ar fi. Daca i-as spune, oare cum ar trebui sa formulez ca sa nu fie prea direct? Sau poate trebuie sa fie mai direct, ca sa nu creada ca sunt indecis? Nu, gata!! O sun si ii spun! Nu mai suport sa tin in mine…”

Dupa 15 minute de stat cu degetul pe tasta de apelare…

– Alo?
– Da. Spune te rog, ce vrei?
– Vroiam sa te intreb …
– Da?
– Nu prea stiu cum sa formulez. Nu as vrea sa te supar din nou…
– Pai, nu ma supara!
– Atunci nu te mai intreb, caci sigur te vei supara.
– Si de ce m-ai sunat atunci?
– Pur si simplu! Imi era dor de tine.
– Da, dar stii ca e ora 2 noaptea, nu?
– Da, stiu! Nu am putut dormi, fiindca ma tot gandeam…
– La ce?
– Nu iti pot spune! Te vei supara!
– Fie, promit ca voi incerca sa te inteleg si sa nu ma supar! Spune-mi despre ce este vorba.
– E un subiect mai delicat! Nu ai vrea mai bine sa il vorbim fata in fata si nu la telefon?
– Putem face si asta, dar spune-mi macar despre ce e vorba.
– Este vorba despre… Este vorba despre noi, despre ceva ce cred ca ar trebui sa facem. Ceva ce nu am avut curaj sa iti spun pana acum.
– Spune-mi! Ce poate fi atat de rau? De ce ma sperii?
– Nu vreau sa te sperii! Pur si simplu imi vine greu sa vorbesc despre asta. Imi e frica.
– Nu ai de ce! Stii foarte bine ca poti vorbi orice cu mine. Avem o relatie de 2 ani de zile! Dupa tot acest timp inca iti mai este greu sa vorbesti cu mine? Parca rezolvasem problema asta! Sunt alaturi de tine, orice ar fi.
– Stiu! Tocmai acest gand mi-a facut curaj sa te sun. Nici nu iti imaginezi de cand imi trec toate gandurile astea prin cap. Sunt ca un roi de fluturi ce-mi inoata prin vene.
– Esti dragut! Nu inteleg de ce iti vine atat de greu sa vorbesti despre orice te framanta atat de tare. Uite, te voi invata un lucru. Cand iti e frica sa faci sau sa spui ceva, pur si simplu inchide ochii, elibereaza-te doar pentru o secunda de orice sentiment sau traire, de orice! Fie ca e frica sau bucurie, sau un sentiment coplesitor ce preia controlul pe dinauntru, anuleaza-l! Eu cand fac asta, simt nevoie sa imi tin respiratia pentru a putea sa ma concentrez mai bine. Dupa ce esti liber de toate aceste lucruri, deschide ochii si fa acel lucru sau spune-l. Vei simti o explozie de andrenalina pentru cateva momente, dar vor trece imediat ce iti recapeti sentimentele si trairile de care te-ai debarasat cu ceva vreme inainte.
– Pare usor de facut… in felul in care o spui tu!
– Incearca! Nu uita, sunt alaturi de tine!
– Bine!

Trece aproximativ un minut, si apoi el ii spune :

– Nu pot! Nu am curajul! Te vei infuria pe mine!
– Stii ce? M-am saturat! E ora 2:36 si eu nu dorm ca sa te conving pe tine sa spui ceva, nu stiu ce! Pa! Vorbim maine!

Se aude tonul telefonului inchis si el nu apuca sa spuna :

– Te iubesc!

  • Monolog :

“Iar am dat-o in bara…”

Advertisements
This entry was posted in Monolog and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

9 Responses to Nu pot…

  1. maya says:

    Mda!Nu stiu ce sa zic.Din punct de vedere literar este fosrte bine scris, captivant,incitant si cu final …dezolant. Personajul principal, nu vreau sa cred ca este chiar povestitorul, timidul presonaj, este cazul sa devina incisiv.Mai are doar doi ani la dispozitie sa-i spuna don’soarei ca o iubeste.Dupa patru ani se spune ca se stinge si cel mai aprig foc. Acum zic si eu, ca cei doi ani de relatie , ori o fost de la distanta, ori o fost numai de-o parte, ori nu a fost deloc.Cel mai sigur asta este, distanta, altfel nu ar fi avut cum sa nu-ti inteleaga te iubesc-ul de dincolo de cuvinte.E sublim sa taci si sa simti cum iti spune te iubesc , respiratia ce nu se satura de aerul celui iubit, degetele nerabdatoare, buzele frematande, sanul inmugurit. In final sa parafrazam…daca iubire nu e, nimic nu e.

  2. Serghei says:

    Din pacate nu sunt eu, desi poate as fi vrut sa fiu… Ma bucur ca te-a atins!

  3. Da, si mie mi-a placut, bravo!
    Finalul este usor previzibil, insa mie mi-a placut foarte mult ideea. Imi plac scrierile originale.

  4. Uries says:

    Serghei, tu te joci cu chestii faine pe aici si eu nu stiam. Hm, dar acum stiu… Nici nu stii de cate ori am dat-o eu in bara cu fetele adolescentei mele… Cand prindeam si eu un telefon fix disponibil sa-mi sun preferata o dadeam de multe ori intr-o balbaiala atat de crancena incat inchideam telefonul si apoi m-a scuzam ca a trebuit sa inchid… 🙂 In ziua de azi e mai simplu, apelezi, spui “te iubesc”, lansezi invitatia la un hamburgher si apoi scurtezi plimbarea, altfel risti sa fi intrebat: … da’ ma mai plimbi mult?! 🙂

    • Serghei says:

      Cu totii am trecut cred prin momentul asta stanjenitor. Ma rog, ca eram in 1500 si foloseam paharul cu fir sau 1900 si aveam centrala care te connecta dupa 2 ore la numarul de telefon dorit, e irelevat. Am surprins doar o conversatie ce face parte din viata noastra, a tuturor, cel putin o data!:)

  5. Cred ca orice femeie matura si-ar pierde rabdarea cu un barbat care nu are suficient curaj incat sa-i spuna ceva atat de important. Mie una nu mi-ar placea sa aud cele doua cuvinte dupa o conversatie in care eu trebuie sa imbarbatez…barbatul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s