Cioburi

I. Dimineata

Ea

Cu totii cred ca ne trezim cel putin o data in viata crezand ca suntem inca intr-un vis. E un moment magic, un moment ce nu poate fi inlocuit de nimic in lume, dar mai ales, un moment unic de fiecare data prin felul in care se intampla. Poate fals, ar zice unii, fiindca e doar o plasmuire a imaginatiei si poate au dreptate, dar ar fi de bun simt sa credem ca imaginatia nu e o simpla minciuna. Daca stam sa ne gandim umpic, imaginatia da nastere multora dintre idealurile noastre, si cateodata reuseste sa creeze niste momente de o frumusete rara. Cateodata un moment nascocit de imaginatie te poate imbata cu frumusetea lui si ajungi sa crezi ca e real, iar in acel moment ajungi sa il si traiesti. Am putea numi “a iti trai viata” acest moment sau a visa cu ochii deschisi. In orice caz, in aceasta dimineata toate creaturile lumii si-au adunat puterile si au facut-o unica pentru el, pentru Mikael.

Momentul facea ca acele cateva raze ale soarelui ridicat peste orizont cam cat un deget mic si culcat, sa treaca prin geamul camerei lor, si nu numai prin geam dar si forjand in cerul negru sa isi anunte retragerea. Daca te uitai pe cer, vedeai practic niste raze ale intunericului care incercau sa impinga soarele sub munti, totul cu o incalcire cromata de culori rar vazuta, de parca s-ar fi luat la lupta curcubeul noptii cu cel al zilei. Mikael se trezeste, dar nu deschide ochii. Primul lucru care il simte este parfumul ei, si mana ce il invelea ca o cicatrice placuta. O adiere placuta de vant anunta ca razboiul din cer se sfarsise si lumea lui se va lumina curand, dar sentimentul placut pe care il traia, ii tinea ochii inchisi, ca si cum creadea ca viseaza si incearca din rasputeri sa nu se mai trezeasca niciodata. Un zambet placut i s-a asternut pe chip atunci cand a realizat ca visul ce-l traia era realitate. Deschizand ochii a vazut-o pe ea langa el, dormind cu capul pe umarul lui si a inteles ca iar ajunsese sa creada ca nu poate fi adevarata fericirea ce o traia.

Se ridica sa il salute pe castigatorul cerului, si camera se lumineaza doar cat sa creeze o atmosfera portocalie a diminetii. Ea, era cuprinsa in propriul ei vis, parca sorbind cate putin din pocalul cerurilor ce erau acum in doliul noptii. Mikael isi pregateste o foaie alba, pe care o pune pe sevalet-ul din capatul patului, si fara sa vrea constiinta ii spune sa o picteze pe ea. Ce poate fi mai greu decat sa incerci sa pictezi persoana care e in centrul lumii tale, cea care iti da un motiv sa continui?

Totul era perfect. Ea isi visa fericirea cu zambetul pe buze, acoperit de cateva fire de par rosii precum dragostea. Si privind-o, iti dai seama ca in visul ei, inca se afla in bratele lui Mikael, simtindu-se protejata si iubita. Cateva raze calatoreau mii si mii de mile, doar ca sa aprinda focul din parul ei, iar parfumul… Parfumul te coplesea ca un vis prea bun pentru a fi adevarat, de parca Gradina Edenului ar fi inflorit pe fiecare centimetru al corpului ei. Cativa pistrui, un semn pe umarul drept, urmele pernei pe obrazul stang, erau lucruri imperfecte ce ajutau la realitatea imaginii perfecte ce o avea Mikael cand o privea. Pierdut in ganduri cromate, el ii sorbea fiecare miscare, fiecare respiratie, fiind coplesit de sentimentul de implinire ce i-l dadea ea in viata lui.

Un zambet tatuat in suflet ii da curajul sa inceapa sa picteze, iar fiecare miscare pe care o facea cu pensula parca scria in cartea destinului. Oare sa fie destinul cel ce a adus doi oameni ce se iubesc si sunt fericiti impreuna? Nu cred ca stie nimeni asta, decat poate Prometeu, sau Dumnezeu. Totusi, el incerca sa isi picteze lumea intr-o foaie de hartie, lucru care era poate imposibil de facut. In repetate randuri el arunca foi albe de hartie mototolite, incepand sa fie descurajat si sa vada din ce in ce mai multe imperfectiuni la lucrarea sa. Intr-un final el renunta, si intra intr-o agonie asezandu-se langa ea. Maya se trezeste si vede clar un om infrant in fata ei.

– Mikael! Ce s-a intamplat?

– Am incercat sa te pictez, zise el aproape rabufnind in propria dezamagire.

– Si cum a iesit? Arata-mi sa vad, sunt sigura ca imi va placea caci tu totimpul ai creeat lucruri minunate cand le-ai facut cu dragoste. De ce esti suparat? Vorbeste cu mine!

– Nu am reusit sa te pictez. De fiecare data cand am incercat, ceva nu era bine, ceva lipsea. Am incercat in toate felurile, am folosit toate culorile, pur si simplu nu o pot face.

– Dragul meu! Uite-te la mine si asculta-ma, zise Maya luandu-l in brate. Nu totimpul poti face orice iti doresti, cateodata trebuie sa intelegi ca unele lucruri sunt existente in viata noastra si atat. Nu trebuiesc reconstruite, reparate sau pictate. Tu ma iubesti, asa e?

– Da.

– Pai Mikael, daca te gandesti la toata dragostea dintre noi si o aduni impreuna ca un glob, si te uiti in acel glob incercand sa intelegi, vei da gres totimpul deoarece sentimentele nu trebuiesc intelese ci traite. Chiar crezi ca toate culorile din lume sunt indeajuns de frumoase sa reprezinte exact ce avem noi aici? Ti-ar trebui toti copacii din lume pentru o foaie indeajuns de mare ca sa poti picta ceva atat de frumos. Opreste-te, nu te mai gandi la asta. Eu sunt aici, si nu ai nevoie de o foaie de hartie cu mine in culori. Ma ai aici langa tine, si asta este cea mai frumoasa pictura. Te iubesc mult! Haide te rog imbraca-te si sa mergem undeva. Vreau sa iti arat ceva.

– Si eu te iubesc si iti multumesc. Unde vrei sa mergem?

– Vei vedea, nu mai intreba si grabeste-te. Vreau sa prindem dimineata acolo si in plus, nu conteaza unde mergem, pur si simplu vreau sa iesim afara putin. E o zi foarte frumoasa ca sa o lasam sa treaca pur si simplu.

Mikael si Maya incepusera sa se pregateasca , dar el inca se gandea la nereusita lui. Se simtea dezamagit si neputincios, in ciuda faptului ca ii dadea dreptate lui Maya in acelasi timp. Dar zambetul ei, il facea usor, usor, sa uite si sa priveasca in jurul lui, sa o vada pe ea si sa zambeasca si el intr-un final. Camera se luminase si totul se transformase cumva intr-o dimineata frumoasa cu miros de cafea.

 

Acest fragment este parte dintr-o poveste, uitati aici linkurile pe rand, pentru a putea citi de la inceput :

1. Introducere

2. Dimineata

3. Cafeaua

Advertisements
This entry was posted in My work! and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

7 Responses to Cioburi

  1. maya says:

    Povestea a inceput sa prinda contur.Am stat o clipa si m-am intrebat ce culori ar trebui sa folosesc pentru a picta omul iubit. Ar ramane noptile fara lumina, ar ramane cerul fara albastru , florile ar deveni incolore, fluturii fara aripi , iar curcubeul destramat.Ar ramane, dar eu nu vreau sa schimb nimic, le iau pe toate cum sunt.E o mare arta a iubirii…sa nu vrei sa schimbi nimic din ce iubesti.

  2. maya says:

    Sa inteleg ca ai scris un roman.Voi fi foarte incantata sa-l primesc cu autograf cu tot.Era sa scriu…cu autor cu tot.:)

  3. Foarte buna povestea, mi-a placut. Woo, 480 de pagini, cred ca ar trebui sa dai niste telefoane pe la edituri 🙂

    • Serghei says:

      Multumesc frumos Razvan, dar din pacate am renuntat la ideea asta. Nu cred ca materialul e indeajuns de bun pentru asa ceva. Doar o sa postez aici si poate cumva va incanta ochii cititorilor!:)

  4. Pingback: Cioburi | Art is Funny

  5. Pingback: Cioburi | Art is Funny

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s