Cioburi

II. Cafeaua

Ea

Mikael incepuse sa se pregateasca de plecare, dar Maya l-a luat de mana si a oprit pentru putin timpul in loc, moment in care doua cesti de cafea si fumul de tigara ii desparteau. Erau langa geam si aroma cafelei era intr-un fel putin ciudat, limbajul lor, caci stiti cum e, o cafea poate avea acelasi gust cu oricare din cafelele ce le-ati mai baut, dar Maya pusese putina dragoste care il coplesea pe Mikael, lasandu-l doar sa simta si sa zambeasca. Cei doi se priveau fix, dar niciunul din ei nu vedea doar infatisarea celuilalt, ci vedeau unul prin celalalt ca si cum ar fi doi magneti ce se resping dar se iubesc. El era aranjat cat de cat, dar Maya era ciufulita si in camasa de noapte, cu un chip de copil naiv de pe la acea varsta in care copii nu gandesc, doar simt. Dar asta nu conta, pentru ca totul era perfect exact asa cum se intampla, firesc. Privirea lunga si usor incruntata din ochii lui Mikael, era tradata de un zambet mic si poate putin ascuns. Se mai uita pe furis pe geam, incruntandu-se si mai mult de la soarele puternic ce ii lumina si ei privirea. Vag spus, amandoi traiau o poveste de dragoste pe care si-ar fi dorit-o orice muritor de rand, dar mai important este ca ei realizau acest lucru si mai rabufneau din senin intr-un zambet necontrolat de fericire. Acest zambet putea sa tina si ore intregi, iar cand se termina, se priveau unul pe celalalt cu o aura de implinire.

Nu stiu cum se facea, dar cafeaua era momentul lor de recunostinta pentru ceea ce au, pentru ca se au unul pe celalalt. Poate isi multumeau unul celuilalt sau poate ridicau privirea in cer cateodata, fara sa spuna ceva anume ci doar sa zambeasca si sa simta. Cert e ca nimic in lume nu i-ar fi intrerupt, nici daca s-ar fi vrut. Cateodata Maya ii spunea ca tot ce simte pentru el este din cauza unui destin, ca si cum ar fi sortiti unul pentru celelalt, ca in povestile copilariei, iar el zambea aprobator cu o usoara esenta de ridicol. Mikael nu prea era genul de om care sa creada in destine, profetii sau cine stie mai ce. Nu, el era un om de claritate, un om care intradevar, visa foarte mult si avea o imaginatie demna de ravnit, dar daca cineva ii propunea sa zicem prin absurd, sa fie fericit, el ar fi cerut un plan si o siguranta de reusita. Fara aceste doua chestii ar fi preferat mai bine sa ramana nefericit, decat sa-si riste increderea si, cum ar spune Maya, sufletul nemarginit de mare. Ea in schimb, putea sa viseze ore intregi privind in gol, filzofand in mintea ei despre destin, despre ce e menit sa fie, sau poate despre viitorul lor. Toate acestea intamplandu-se in timpul cafelei lor cu aroma de dragoste.

In orisicare caz, cafeaua era pe terminate iar cei doi parca trageau cumva de ultima picatura astfel incat sa mai poata sta cateva momente. Iar ca si in alte zile, cele doua cani raman pe pervaz cu o ultima sorbitura in ele. Daca ar fi terminat cafeaua, ar fi insemnat ca si momentul lor frumos ar fi luat sfarsit, dar nu.  Ei isi continua acest moment pana soarele va fi rapus din nou sub munti, terminandu-l a doua zi prin a incepe un alt moment la fel.

Maya incepuse si ea sa se pregateasca de plecare, iar momentul acesta il voi descrie in detaliu, caci frumusetea unei femei este lucru de apreciat, evident pentru cel care are ochii deschisi. Astfel, Maya era o femeie cu o frumusete naturala. Niste ochi mari, caprui aveau reflexia parului rosu ce contrasta intr-un mod fermecator pielea alba. Acest chip era cumva pur prin detaliile lui naturale, iar cand te privea, ramaneai cu impresia ca din parul ei vor sari flacari, dar nu de orice fel, ci acele flacari care iti aprind fitilul din piept, care te fac sa fierbi in propria emotie pierzand orice control asupra ta. Deci, o privire patrunzatoare, si cum zic unii ca ochii sunt oglinda sufletului, eu le-as spune ca in cazul ei e diferit. In ochii ei se vad multe inimi frante, nu numai sufletul ei dar si sufletele celor care au iubit-o. Si in nici un caz ea nu regreta acele inimi frante, ci le trata ca pe niste momente minunate din viata ei pe care nu o sa le uite niciodata, deoarece au adus-o unde e acum, in bratele celui care o face sa se simta frumoasa. Mikael era pentru ea, acel barbat special care nu a iubit-o pentru ca era frumoasa, ci ea devenea frumoasa fiind iubita de el. Iar frumusetea ca fapt in sine, era pentru ei amandoi, un simplu dar din ceruri, precum e si viata. Totimpul ea ii spunea lui Mikael : “Frumusetea e doar umbra lui Dumnezeu asupra pamantului.”, iar el nu o intelegea deloc. De ce nu il crede pe cuvant cand ii spune ca e frumoasa? E ca si cum un rege si-ar refuza scaunul pe tron zicand ca tronul nu il va faci mai mult “rege” decat este. Inexplicabil! Mai mult decat atat, lucrul cu adevarat fermecator la ea, era zambetul. Nu se stie cum, dar Mikael era un rob loial in fata zambetului ei. Zambetul Mayei avea puterea a mii de sclavi egipteni, caldura a miliarde de suflete, frumusetea naturii si atingerea actului de a iubi. Un simplu zambet putea schimba o viata, te putea face sa te simti cel mai special om din lume, te putea inrobi precum sageata lui Eros si chiar sa explodezi in sentimente aleatorii.

Cu acest zambet Maya s-a aratat in fata lui Mikael, intr-o rochie alba, simpla, naturala. La gat isi pusese un lantisor fin, aramiu, ce tinea pe el o piatra albastra, iar pe deget purta inelul primit de la el.

– Urat-o!

– De ce imi spui asa? Nu ma mai face urata, zise Maya umpic confuza.

– Daca iti spun cat de frumoasa esti, nu ma vei crede. Cum de ma crezi cand iti spun ca esti urata?

– Esti haios, zise Maya de data aceasta zambind si pupandu-l pe obraz.

– Mi-ai lasat semn de ruj!

– Perfect! Acum ai si dovezi ca te iubesc…

– Urat-o, rabufneste iar Mikael cu un zambet ascuns. Hai sa mergem, dar inainte spune-mi unde.

– Ai sa vezi. Gata, hai sa plecam.

Mikael zambeste, dar cu un zambet ofticat. Cei doi pleaca iar cu fiecare pas, curiozitatea lui Mikael devine din ce in ce mai intensa. Totusi, era fericit ca are ocazia sa fie el curiosul si nu altcineva.

Acest fragment este parte dintr-o poveste, uitati aici linkurile pe rand, pentru a putea citi de la inceput :

1. Introducere

2. Dimineata

3. Cafeaua

Advertisements
This entry was posted in My work! and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

5 Responses to Cioburi

  1. Pingback: Cioburi | Art is Funny

  2. Pingback: Cioburi | Art is Funny

  3. maya-maria says:

    Cateva observatii-1-iubirea nu se termina cand se termina cafeaua…mi-ar fi teama sa mai beau cafea.2-Daca mi-as bea cafeaua cu iubitul as avea cea mai sexi camasa de noapte…minuscula spre deloc.3- daca as zambi cu zambet de sclav, mi-ar fi zambetul lacrimă.4- te rog indreapta greseala de tastare din cuvantul” urat-o”=urato!5- uratule cu chip si suflet frumos, zambeste-mi!

  4. Denisa. says:

    Salut şi felicitări! Blog-ul tău a fost premiat de către MWB în cadrul Premiilor MWB septembrie 2013! Ai primit acest premiu deoarece un autor MWB te-a recomandat datorită talentului, originalităţii, pasiunii, imaginaţiei, creativităţii şi valorii educaţionale!
    Poţi afla totul despre ce înseamnă acest premiu, accesând http://www.mostwantedblog.org/2013/09/22/premiile-mwb-septembrie-2013/
    Felicitări şi bine ai venit în MWB!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s